Decizia CCR nr. 22/2025Punctul 18

18. În plus, referitor la caracterul definitiv al încheierii pronunțate în procedura examinării admisibilității cererii de recurs în casație, Curtea observă că nici acest aspect nu aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la apărare, consacrate de prevederile art. 21 și 24 din Constituție, întrucât procedura menționată nu vizează fondul cauzei penale, nefiind judecată o acuzație în materie penală, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenție. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“, și nicio normă din Legea fundamentală nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, prevederile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. ...