Decizia ÎCCJ nr. 22/2017 (RIL)Punctul IV

IV. Orientările jurisprudențiale divergente 4. În ceea ce privește prima problemă de drept, respectiv dacă persoana care a suferit o vătămare corporală poate fi obligată la plata către un spital de urgență a cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat în cadrul unității medicale respective, în situația în care autorul vătămării nu a fost identificat (inclusiv atunci când persoana vătămată nu îi dezvăluie identitatea) sau atunci când acesta nu răspunde penal (când persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea penală ori a intervenit împăcarea părților sau fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de legea penală), orientările jurisprudențiale diferite s-au conturat după cum urmează: 4.1. Unele instanțe au apreciat că victima agresiunii poate fi obligată la cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, dacă nu indică autorul agresiunii sau nu face dovada că a fost victima unei agresiuni, invocându-se faptul că victima agresiunii se face vinovată de nepunerea la dispoziția titularului acțiunii a datelor necesare pentru identificarea agresorului, ceea ce ar conduce la un așa-zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii. În argumentarea aceleiași soluții, alte instanțe au reținut fie îmbogățirea fără justă cauză a victimei, fie existența unei răspunderi civile delictuale în sarcina acesteia, pentru fapta constând în ascunderea identității autorului și punerea unității sanitare care a efectuat cheltuieli în situația de a nu-și putea recupera prejudiciul În cazurile în care a intervenit împăcarea victimei cu agresorul ori aceasta și-a retras plângerea, instanțele au pronunțat soluții în sensul obligării victimei agresiunii, fie singură, fie în solidar cu agresorul, la plata cheltuielilor efectuate de furnizorul de servicii medicale. ... 4.2. Alte instanțe au apreciat că, în nicio situație, persoana care a suferit o vătămare corporală nu poate fi obligată la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat. 4.2.1. Unele instanțe au apreciat că victima agresiunii nu poate fi obligată la cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, reținând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în acest tip de acțiuni, față de prevederile art. 320 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta împotriva persoanelor care au săvârșit agresiunea, nu împotriva victimei, indiferent dacă aceasta este sau nu asigurată. ... 4.2.2. Alte instanțe au apreciat că victima agresiunii nu poate fi obligată la cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, iar cererea de chemare în judecată formulată împotriva acesteia a fost respinsă pe fond. În argumentarea acestei soluții, instanțele au reținut că recuperarea cheltuielilor de spitalizare de la victima agresiunii este incompatibilă cu scopul reglementării speciale în materia asigurărilor de sănătate, lipsind de substanță dreptul de asigurare garantat de Legea nr. 95/2006. Recuperarea cheltuielilor de spitalizare nu se poate face de la persoanele asigurate, întrucât scopul asigurării de sănătate este tocmai acela ca aceste cheltuieli să fie suportate de asigurător, în momentul în care se produce cazul asigurat. În cazul persoanelor neasigurate, spitalul acordă serviciile medicale de urgență, iar aceste cheltuieli, care sunt stipulate gratuit în favoarea beneficiarului, nu sunt susceptibile de recuperare de la acesta, gratuitatea fiind o măsură de protecție asumată de stat în virtutea obiectivului major al protejării sănătății populației. ... ... ... 5. În ceea ce privește a doua problemă de drept, autorul sesizării solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție ca, în situația în care se va considera că, în baza prevederilor legale indicate, persoana care a suferit o vătămare corporală nu poate fi niciodată obligată la plata cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat către spitalul de urgență care i-a acordat asistență medicală, să se stabilească în ce condiții autorul vătămării poate fi obligat la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în situațiile în care acesta nu răspunde penal (când persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea penală ori a intervenit împăcarea părților sau fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de legea penală). 5.1. Unele instanțe au apreciat că persoana care a produs o vătămare corporală altei persoane nu poate fi obligată la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată în cazul în care a intervenit împăcarea părților, reținându-se că, potrivit prevederilor art. 132 din Codul penal anterior și ale art. 159 din noul Cod penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă. ... 5.2. Alte instanțe au apreciat că persoana care a produs o vătămare corporală altei persoane va fi obligată la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, chiar și în cazul în care pârâtului nu i s-a putut stabili vinovăția în materie penală, dat fiind că în cauză a intervenit împăcarea părților, deoarece stingerea acțiunii civile se produce doar cu privire la pretențiile pe care partea vătămată le are față de inculpat, nu și în privința prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale. ... ... ...