Decizia ÎCCJ nr. 75/2017 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a procesului 3. Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș cu nr. 258/208/2016, reclamanta X, în calitate de reprezentant legal al minorului Y, a chemat în judecată pe pârâtul Z, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să se constate că pârâtul este tatăl minorului, născut la 27 mai 2000; să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile pe care le realizează sau, în situația în care nu realizează venituri, la nivelul venitului minim pe economie, „de la data introducerii acțiunii în anul 2000“; de asemenea, pârâtul să fie obligat la plata pretențiilor civile în cuantum de 9.000 lei, conform tranzacției încheiate la 11 ianuarie 2001, precum și la plata cheltuielilor de judecată. ... 4. În motivarea cererii reclamanta a arătat că minorul este rezultatul unei relații avute cu pârâtul în anul 1999. În anul 2000 a formulat la Judecătoria Caransebeș o acțiune prin care a solicitat stabilirea paternității, în Dosarul nr. xxxx/C/2000. La primul termen de judecată, respectiv 11 ianuarie 2001, pârâtul a recunoscut că este tatăl minorului, instanța luând act de această recunoaștere, iar cu privire la pretenții au încheiat o tranzacție, prin care pârâtul s-a obligat să îi achite o sumă globală de 90.000.000 lei (ROL), în trei rate lunare, iar în situația în care nu se va achita suma, cauza se va repune pe rol. Pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, iar la data de 2 decembrie 2015 s-a înregistrat cererea de repunere pe rol a cauzei. Judecătoria Caransebeș, prin adresa nr. 4.339 din 4 decembrie 2015, i-a comunicat faptul că această cauză a fost perimată prin Sentința civilă nr. xxx/2002, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune. ... 5. În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 424-428 și art. 2.267 din Codul civil. ... 6. În temeiul art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art. 60 alin. 1 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul familiei). ... 7. Pârâtul a apreciat că reclamanta în mod greșit și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 424-428 din Codul civil, întrucât în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei, copilul fiind născut în anul 2000, anterior intrării în vigoare a Codului civil (2011) . ... 8. În această situație, conform dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 71/2011), acțiunea de stabilire a filiației este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare. ... 9. Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în pretenții, întrucât prin acest capăt de cerere reclamanta solicită obligarea sa la plata sumei de 9.000 lei [90.000.000 lei (ROL)], ce ar reprezenta pretenții civile, în baza tranzacției încheiate la data de 11 ianuarie 2001; or, termenul legal de 3 ani în care reclamanta putea să obțină, prin intermediul unei hotărâri judecătorești, obligarea pârâtului la plata acestei sume s-a împlinit și a fost depășit cu mult. ... 10. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât nu este tatăl minorului, nu a întreținut relații intime cu reclamanta. ... 11. La data de 26 mai 2016, în temeiul art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care a susținut că acțiunea nu este prescrisă, întrucât a fost pornită în termenul prevăzut de lege, adică într-un an de zile de la nașterea copilului, potrivit art. 60 din Codul familiei. Minorul s-a născut la 27 mai 2000, iar acțiunea a fost promovată la 5 septembrie 2000. Consideră că această cauză nu putea fi suspendată în mod legal, deoarece era o acțiune personală, de clarificare a situației juridice a minorului privind filiația față de tată. Cu atât mai mult, reclamanta nu putea să renunțe la judecată. ... 12. Apreciază că prescripția dreptului material la acțiune privind stabilirea paternității din afara căsătoriei, în baza art. 60 din Codul familiei, a fost întreruptă prin cererea de chemare în judecată din data de 5 septembrie 2000, iar această întrerupere este actuală și la data promovării prezentei acțiuni, pentru că instanța de judecată trebuia să se pronunțe pe fondul cauzei, iar nu să dispună suspendarea acesteia, iar, după ce a suspendat cauza în mod nelegal, trebuia obligatoriu să comunice încheierea de suspendare către reclamantă, or dovada comunicării nu există. ... 13. Concluzionează că prescripția dreptului material la acțiune a fost întreruptă prin cererea de chemare în judecată formulată la 5 septembrie 2000, iar noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă. ... 14. Cât privește pretențiile, arată că tranzacția încheiată la 11 ianuarie 2001 a avut ca obiect pensia de întreținere datorată copilului până la vârsta de 18 ani, iar obligația de întreținere revine în sarcina pârâtului de la data chemării în judecată, adică 5 septembrie 2000, și până la zi și trebuie îndeplinită lună de lună, potrivit dispozițiilor art. 86 și art. 94 din Codul familiei. ... 15. Astfel, dacă acțiunea în stabilirea paternității nu este prescrisă, nici capătul de cerere accesoriu nu este prescris. ... 16. Prin Sentința civilă nr. xxxx din 15 septembrie 2016, Judecătoria Caransebeș a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, respingând acțiunea introductivă. ... 17. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că, deși prin acțiune reclamanta a invocat prevederile art. 424-428 și art. 2.267 din Codul civil, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 60 și următoarele din Codul familiei, conform art. 47 din Legea nr. 71/2011, datorită faptului că minorul a fost născut anterior datei de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Codului civil. ... 18. Potrivit 60 alin. 1 din Codul familiei, „Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă într-un termen de un an de la nașterea copilului“. ... 19. Prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei (Legea nr. 288/2007), la art. 60 s-a introdus alin. (4) , potrivit căruia „acțiunea aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia“, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 755 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 și s-a constatat că sintagma „Dispozițiile prezentei legi privind acțiunea în tăgăduirea paternității, (....), sunt aplicabile și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată“ este neconstituțională. ... 20. Instanța de fond a reținut că în materia stabilirii paternității legislația națională a cunoscut mai multe etape: art. 60 din Codul familiei, referitor la perioada în care acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la data nașterii acestuia, cu ipotezele particulare prevăzute de alin. 2 și 3, referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție; art. 60 din Codul familiei, modificat și completat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 288/2007, care a prevăzut că acțiunea aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia (8 noiembrie 2007 - 1 octombrie 2011); art. 427 alin. (1) din Codul civil care, de asemenea, instituie imprescriptibilitatea acțiunii în stabilirea paternității promovată de copil, aplicabil copiilor născuți după data de 1 octombrie 2011, potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 (începând cu data de 1 octombrie 2011 până în prezent). ... 21. Dispoziția legală aplicabilă în materia stabilirii paternității este cea în vigoare la momentul nașterii copilului a cărui paternitate se solicită a fi stabilită, raportat la principiile care guvernează aplicarea legii civile în timp. ... 22. Astfel, instanța de fond a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile în materia stabilirii paternității de la data nașterii copilului, adică art. 60 alin. 1 din Codul familiei, potrivit cărora acțiunea în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la data nașterii acestuia. ... 23. Actuala reglementare - art. 427 alin. (1) din Codul civil (în vigoare din 1 octombrie 2011) - conține o altă abordare, conform căreia dreptul la acțiunea în stabilirea paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului. Potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011, această dispoziție este aplicabilă numai în cazul copiilor născuți după intrarea în vigoare a legii noi - 1 octombrie 2011. De altfel, chiar în absența prevederii exprese conținute în art. 47 din Legea nr. 71/2011, art. 427 alin. 1 din Codul civil nu era aplicabil în speță, în temeiul principiului neretroactivitații legii civile, consacrat de art. (1) din Codul civil din 1864, reluat prin art. 6 alin. (1) din actualul Cod civil, fiind consfințit totodată și în art. 15 alin. (2) din Constituția României. ... 24. În ceea ce privește susținerea reclamantei privind promovarea acțiunii în termenul legal, instanța de fond a constatat că hotărârea de perimare a intrat în puterea lucrului judecat. Argumentele reclamantei privind termenul de prescripție ar fi fost întemeiate în condițiile în care aceasta ar fi introdus o nouă acțiune în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de perimare. Sub acest aspect, instanța a reținut că faptul generator al situației juridice este nașterea copilului, nu demersul de stabilire a paternității. ... 25. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, reiterând susținerile făcute în fața instanței de fond. ... 26. La 30 martie 2017, apelanta-reclamantă, prin apărător, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă, cu privire la problema de drept ce face obiectul apelului. ... 27. Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, instanța de apel a apreciat ca fiind admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept arătată. Nu s-a dispus suspendarea judecății, așa cum prevede art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 28. Ca urmare a restituirii sesizării de către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, Tribunalul Caraș-Severin a pronunțat Încheierea din 27 aprilie 2017, prin care a dispus aceleași măsuri, cu luarea în considerare a observațiilor instanței supreme. ... ...