Decizia CCR nr. 700/2024Punctul 15

15. De asemenea, potrivit art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, iar accesul liber la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2) (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 313 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 4 noiembrie 2021, paragraful 14). Cu alte cuvinte, dreptul constituțional privind accesul liber la justiție nu are loc de plano la toate mijloacele procedurale și la toate căile de atac, ci se realizează în anumite condiții circumscrise de legiuitor, astfel că pentru situațiile deosebite sunt stabilite și reguli diferite, însă acestea trebuie să respecte egalitatea de tratament juridic a părților. Totodată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiție este aceea că acesta nu este un drept absolut și că el poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție, important fiind ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanței dreptului, să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z. și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93). ...