Decizia CCR nr. 688/2024Punctul 16

16. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, privite individual, sunt neconstituționale în raport cu art. 16 și 41 din Constituție. Tribunalul constată că legiuitorul a înțeles să stabilească vârste standard de pensionare distincte pentru bărbați și femei, vârsta standard de pensionare a femeilor fiind mai redusă decât cea a bărbaților. Având în vedere vârstele distincte de pensionare aplicabile celor două sexe, rezultă că, drept urmare a reglementării din art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, bărbații funcționari publici au dreptul să exercite funcția publică până la vârsta de 65 de ani, în vreme ce femeile funcționari publici nu beneficiază de această posibilitate, putând obține menținerea în funcția publică până la vârsta de 65 de ani numai cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice. În lipsa unui acord al conducătorului, raportul lor de serviciu încetează de drept. Un astfel de tratament instituit de art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 în privința încetării raporturilor de serviciu constituie o discriminare directă între bărbați și femei, contrară art. 16 din Constituție. Într-adevăr, egalitatea nu înseamnă uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, însă trebuie observat că încetarea obligatorie a raportului de serviciu pe criteriu de sex, și nu în funcție de performanța muncii nu constituie un criteriu rațional și obiectiv și restrânge în mod nejustificat exercițiul dreptului la muncă al femeilor. Instanța judecătorească invocă Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 5 iunie 2018 și consideră că, pentru identitate de rațiune, considerentele cuprinse în această decizie sunt aplicabile și în privința normei juridice speciale din Codul administrativ. În final, consideră că dispozițiile legale criticate nu intră în contradicție cu art. 1 alin. (3) din Constituție, ce consacră protecția demnității umane, și nici cu art. 4 din Constituție, al cărui domeniu de aplicare vizează, mai cu seamă, drepturile politice ale cetățenilor. ...