Decizia CCR nr. 692/2024Punctul 9

9. Sub aspect extrinsec, autorii excepției susțin că dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2021, precum și articolul unic din Legea nr. 212/2021 au fost adoptate pe calea unei legi ordinare, contrar art. 73 alin. (3) lit. n) și art. 76 alin. (1) din Constituție. Astfel, se arată că obiectul reglementării Legii nr. 212/2021 referitor la modalitatea de desfășurare a rezidențiatului și la cifra de școlarizare, întrucât vizează organizarea generală a învățământului, este de natură organică și, în consecință, reglementarea sa trebuie realizată pe calea unei legi organice, nu ordinare. În acest sens sunt invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009, potrivit cărora rezidențiatul reprezintă forma specifică de învățământ postuniversitar pentru absolvenții licențiați ai facultăților de medicină, stomatologie și farmacie și se arată că formarea profesională, concretizată în cauză, prin formarea în cadrul rezidențiatului, reprezintă o formă a învățământului, aflată în strânsă legătură cu dreptul la muncă. Întrucât materia reglementată prin dispozițiile legale criticate este de domeniul unei legi organice, prima Cameră sesizată ar fi trebuit să fie Camera Deputaților, iar legea trebuia adoptată cu votul majorității fiecărei Camere. ...