Decizia CCR nr. 669/2024Punctul 44

44. De asemenea, ținând cont că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la unele critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, Curtea urmează să își reconsidere propria jurisprudență consacrată prin Decizia nr. 722 din 20 noiembrie 2018, precitată, Decizia nr. 801 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 29 martie 2019, Decizia nr. 326 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1206 din 15 decembrie 2022, sau Decizia nr. 328 din 19 mai 2022, precitată, având în vedere doctrina dreptului viu, care produce efecte directe în privința determinării conținutului normativ al normei de referință, și anume Constituția, precum și faptul că instanța de control constituțional este unica autoritate jurisdicțională ce are competența de a realiza o interpretare evolutivă a acesteia (a se vedea Decizia nr. 342 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1000 din 7 octombrie 2024, paragraful 13). În acest sens, Curtea reține că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, și prin Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, a statuat că dreptul este viu, motiv pentru care se impune ca și normele de referință în realizarea controlului de constituționalitate să prevadă o protecție juridică sporită subiectelor de drept. Evoluția ascendentă a acestei protecții este evidentă în jurisprudența Curții Constituționale, aspect care îi permite să stabilească noi exigențe în sarcina legiuitorului sau să adapteze exigențele constituționale deja existente în diverse domenii ale dreptului. ...