Decizia ÎCCJ nr. 46/2017 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 18. Completul de judecată învestit cu soluționarea recursului în Dosarul nr. 4.804/285/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă a apreciat că dispozițiile art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora neîndeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (2) , și anume atașarea dovezii achitării taxei judiciare de timbru, este sancționată cu nulitatea (exceptând dispozițiile referitoare la asistarea, respectiv reprezentarea prin avocat, declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24.10.2014), au caracter special. Spre deosebire de judecata în primă instanță, când neîndeplinirea cerinței timbrării prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă se comunică reclamantului, acesta primind un termen de 10 zile pentru complinirea lipsei [art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă] și de procedura prevăzută pentru calea de atac a apelului, unde lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată [art. 470 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură civilă], în calea de atac a recursului există procedura expresă prevăzută de art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, această prevedere înlăturând de la aplicare dispozițiile cu caracter general, la care face referire art. 494 din Codul de procedură civilă. ... 19. Opinia instanței este că textul de lege menționat mai sus, care prevede „atașarea“ la cererea de recurs a chitanței doveditoare a plății, trebuie interpretat în sensul său literal, deducându-se că declarația de recurs trebuie însoțită, sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, de dovada plății taxei judiciare de timbru. Prevederile din Codul de procedură civilă nu conțin alte precizări din care să rezulte posibilitatea prezentării, la o dată ulterioară, a dovezii plății taxei judiciare de timbru. ... 20. Reglementarea oferită de Codul de procedură civilă chestiunii timbrajului, pentru calea de atac a recursului, se coroborează cu prevederi din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la această cale de atac. Astfel, dispozițiile art. 24 și 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 prevăd sume fixe, respectiv sume minime fixe pentru acțiunile evaluabile în bani, datorate în funcție de criticile avansate în recurs și de obiectul cauzei, scopul prezumat fiind acela de a nu pune partea în dificultate în ceea ce privește aprecierea cuantumului taxei, dat fiind faptul că, anterior înregistrării declarației de recurs, cuantumul taxei judiciare de timbru nu poate fi stabilit de instanța ce urmează a fi sesizată. Astfel, în opinia instanței, imposibilitatea indicării de către instanța de recurs a unui cuantum determinat al taxei judiciare de timbru, necesar părții pentru efectuarea plății și atașarea dovezii la declarația de recurs, este complinită de dispozițiile menționate anterior. ... 21. De asemenea, art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 prevede că solicitarea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanței a cărei hotărâre se atacă, în mod obligatoriu, înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac, termen care se întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune înscrisurile prevăzute la art. 14 din ordonanță, iar de la data comunicării încheierii prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar ori, după caz, cererea de reexaminare, în sensul admiterii, respectiv al respingerii, începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac. Se poate spune că textele de lege menționate anterior sunt corelate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, prin aceea că prevăd, în cazul recursului, o sumă fixă pentru toate situațiile, astfel încât partea este în măsură să cunoască cel puțin suma minimă pe care o are de plătit (pentru acțiunile evaluabile în bani) încă de la momentul formulării recursului, existând posibilitatea ca ulterior instanța să pună în vedere părții să achite, într-un anumit termen, eventualele diferențe aferente valorii obiectului acțiunii. ... ...