Decizia ÎCCJ nr. 37/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 13. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 38.833/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 124/2014 personalului ale cărui drepturi salariale nu au fost stabilite în baza actelor normative prevăzute în ipoteza acestui text, chiar dacă sumele imputate au fost constatate nedatorate tocmai prin încălcarea prevederilor uneia dintre legile enumerate de norma supusă interpretării. S-a avut în vedere, în acest sens, că personalul în cauză era salarizat, atât la data încasării sumelor pretins necuvenite, cât și la momentul adoptării Legii nr. 124/2014, în temeiul unei hotărâri interne emise de Consiliul Comisiei, potrivit art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2005. Tot ca premisă de fapt, reieșită din actul de control al Curții de Conturi a României și din hotărârea judecătorească irevocabilă ce l-a avut drept obiect, s-a subliniat caracterul nedatorat al plăților, ca urmare a încălcării prevederilor art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, potrivit cărora: „în anul 2013, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță“. În justificarea punctului de vedere, completul a apreciat că dispozițiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 124/2014 nu se aplică automat personalului instituției reclamante, ca urmare a incidenței prevederilor art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010. Dispozițiile celor două texte au o sferă a destinatarilor diferită. Astfel, în timp ce art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 dispune pentru toate autoritățile publice, indiferent de modul de finanțare, în sensul că le este interzis să acorde premii și prime de vacanță, art. 1 lit. a) din Legea nr. 124/2014 se referă, în calitate de beneficiar, la personalul ale cărui drepturi de natură salarială au fost stabilite, între altele, în baza Legii nr. 283/2011. Nu există niciun motiv identificabil în textele de lege evocate pentru care să se adopte concluzia că, dacă autoritatea administrativă reclamantă intră în ipoteza unei dispoziții speciale a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010, care îi formulează o interdicție, atunci personalului său îi profită prevederile Legii nr. 124/2014. ... ...