Decizia ÎCCJ nr. 8/2017 (RIL)Punctul V

V. Jurisprudența Curții Constituționale 14. Dispozițiile art. 58 din Legea nr. 215/2001 au făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se, prin Decizia nr. 1.026 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate invocate. ... 15. În decizie se reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 215/2001 a fost motivată în raport cu faptul că încalcă prevederile art. 16, art. 21, art. 24 și art. 53 din Constituția României, deoarece „legiuitorul nu a stabilit în niciun text de lege care este calea de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinței de validare (a mandatului de primar) și nici nu prevede care ar fi această cale de atac“. Datorită acestei lacune legislative, „practicienii au creat interpretări din cele mai diverse în ceea ce privește calea de atac, instanța competentă, constituirea completului și procedura ce trebuie aplicată“. Totodată, se susține că interpretarea textului de lege de către instanțele de judecată determină o limitare a liberului acces la justiție și o îngrădire a dreptului de petiționare, fără să existe o dispoziție legală în acest sens. ... 16. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a constatat că aceasta este inadmisibilă, întrucât autorul excepției își fundamentează critica de neconstituționalitate pe o pretinsă lacună legislativă, care, în opinia sa, generează diverse interpretări în rândul practicienilor și al instanțelor de judecată, fiind astfel încălcate principiul egalității în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul de petiționare. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în exercitarea controlului de constituționalitate, Curtea nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului. Instanța de contencios constituțional a statuat constant în jurisprudența sa în materie că nu poate da o altă formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate, nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de „legislator pozitiv“ și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. Mai mult, Curtea a constatat că, în realitate, autorul excepției critică modalitățile diferite în care instanțele de judecată interpretează și aplică textul de lege criticat, ceea ce nu poate constitui însă obiect al controlului de constituționalitate. ... 17. De asemenea, prin Decizia nr. 756 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 7 septembrie 2011, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a respins, ca neîntemeiată, această excepție, constatând că autorul excepției nu critică lipsa reglementării exprese a căii de atac împotriva hotărârii de validare sau invalidare a alegerii primarului, ci își fundamentează critica de neconstituționalitate pe diversele interpretări ale instanțelor de judecată, care au respins cererile de intervenție în nume propriu și au validat alegerea primarului, fiind astfel încălcat accesul liber la justiție, în opinia autorului excepției. Or, Curtea a constatat că aceste susțineri reprezintă aspecte care țin de modalitățile în care instanțele de judecată interpretează și aplică textul de lege criticat, ceea ce nu poate constitui însă obiect al controlului de constituționalitate. ... ...