Decizia CCR nr. 593/2024Punctul 13

13. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2021, autorul susține că acest articol a adus completări Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 în sensul că „Departamentul pentru Situații de Urgență reprezintă și apără drepturile și interesele legitime ale Comitetului Național în fața instanțelor de judecată și a altor organe de jurisdicție, în cauzele în care Comitetul Național este parte și exercită căi de atac sau orice mijloace legale de apărare“. În mod evident, dat fiind că, prin aceste dispoziții, Departamentul pentru Situații de Urgență este delegat să reprezinte în instanță interesele legitime ale Consiliului Național pentru Situații de Urgență, se încalcă principiul securității juridice prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu este posibil ca un organism nelegal înființat să reprezinte interesele legitime ale unei autorități publice. Altfel spus, declararea neconstituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2014 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2020 implică și înlăturarea din ordinea juridică a efectelor pe care acestea le produc, și anume existența în ordinea juridică a Departamentului pentru Situații de Urgență, astfel că dispozițiile art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2021 devin lipsite de cauză, fiind lovite de nulitate/neconstituționalitate. ...