Decizia CCR nr. 573/2024Punctul 39

39. Curtea a mai reținut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligația sa stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situația declanșării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite împotriva sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Așadar, prin reglementarea legală criticată, intervenția perimării executării silite este circumstanțiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligațiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de 6 luni. Referitor la termenul de perimare Curtea a reținut prin Decizia nr. 153 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 20 mai 2019, paragraful 26, și prin Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023, anterior menționată, paragraful 33, că acesta începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc, context în care instanța judecătorească, învestită cu constatarea perimării, va determina data concretă. Având în vedere cele reținute prin deciziile menționate coroborate cu prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă, Curtea subliniază că termenul de perimare începe să curgă în contextul formulării solicitării de către executorul judecătoresc, de la data comunicării acesteia creditorului. ...