Decizia ÎCCJ nr. 2/2017 (HP)Paragraful 64

42. Pentru interpretarea extensivă pledează şi împrejurarea că statutul legal al consilierilor în proprietate industrială este diferit de cel al consilierilor juridici, în pofida asemănării de denumire. Consilierii juridici pot asigura consultanţă şi reprezentare doar în favoarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care au raporturi de muncă (art. 4 din Legea nr. 514/2003), în vreme ce profesia de consilier în proprietate industrială este reglementată ca o profesie liberală, existând consilieri în proprietate industrială cu drept de liberă practică şi care se pot organiza, între altele, sub forma unor societăţi civile profesionale persoane juridice sau în societăţi comerciale având ca unic obiect activităţile în domeniul proprietăţii industriale [art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000]. Din această perspectivă nu sunt relevante în cauza de faţă nici Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, nici referirea făcută la aceasta în cuprinsul Deciziei nr. 9/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul instanţei supreme (paragrafele 26-29), de vreme ce, de această dată, chiar legiuitorul autorizează înfiinţarea unei persoane juridice (societate civilă sau comercială - în măsura în care nu se are în vedere modificarea terminologică impusă de art. 77 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare), al cărei unic obiect de activitate se referă la domeniul proprietăţii industriale.