Decizia ÎCCJ nr. 6/2017 (HP)Paragraful 32

10. În cuprinsul Ordinului ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.561/C/2012, nu se regăseşte reglementat, în mod individual, un onorariu pentru punerea în executare a unei obligaţii de a face, de natura celor impuse debitorului prin titlul executoriu, aceste obligaţii neputând fi încadrate în niciunul dintre tipurile de executare inserate în anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006, cu modificările ulterioare, şi cu atât mai puţin în categoria celor prevăzute de art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, în lipsa oricărei reglementări exprese sub acest aspect, singurul punct al anexei menţionate la care se putea încadra această obligaţie de a face era cel menţionat la pct. 12 - orice alte acte sau operaţiuni date prin lege.