Decizia ÎCCJ nr. 41/2016 (HP)Paragraful 114

74. În strânsă legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării este de amintit Hotărârea din 28 octombrie 1994, pronunţată în Cauza Murray împotriva Regatului Unit, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că faptele ce au dat naştere la bănuieli nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzaţie; acestea au a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei reţinute. Absenţa inculpării sau a trimiterii în judecată a acestei persoane nu presupune, în mod necesar, că o privare de libertate pentru existenţa unor bănuieli legitime de săvârşire a unei infracţiuni nu ar fi conformă scopului dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţie. Existenţa acestui scop trebuie privită independent de realizarea lui, pentru că textul discutat nu impune ca poliţia sau autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzaţie completă sau în momentul arestării sau pe timpul reţinerii provizorii, care este limitată în timp. Totuşi, nu trebuie pierdut din vedere că, pentru ca bănuielile să fie plauzibile, legitime, trebuie să existe fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracţiune.