Decizia ÎCCJ nr. 43/2016 (HP)Paragraful 35

13. Referitor la teza a doua a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 a arătat că, din interpretarea logico-sistematică a acestui act normativ, rezultă clar că, prin apariţia Legii nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, intenţia legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de două luni de la data constatării contravenţiei (care coincide cu data încheierii procesului-verbal), să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenţiei, la perioada de două luni. Opinează că nu ar putea fi interpretată teza în discuţie în sensul că textul legal prevede un termen de prescripţie a răspunderii contravenţionale mai scurt decât termenul general de 6 luni. Unicul rol al acestui text normativ este acela de a delimita în timp caracterul continuu al contravenţiei şi, în cazul în care acesta se repetă, să instituie o interdicţie temporară de sancţionare până la împlinirea termenului respectiv, în vederea eficientizării practice a actului de sancţionare, altminteri acesta devenind împovărător pentru contravenient.