Decizia ÎCCJ nr. 33/2016 (HP)Paragraful 97

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 24.10.2016 · dosar 2.432/1/2016
Paragraful 97
47. Ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ şi a scopului urmărit de legiuitor, se constată astfel că prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 124/2014 nu au ca obiect de reglementare aplicarea în timp a dispoziţiilor ce exonerează personalul bugetar de la obligaţia restituirii sumelor încasate necuvenit. Textul de lege invocat stabileşte beneficiarii actului de clemenţă, împrejurare ce rezultă din sintagma utilizată de norma analizată. Intenţia legiuitorului, atunci când a folosit această formulare "prezenta lege se aplică: a) personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare (...)", a fost aceea de a stabili sfera subiecţilor de drept ce pot beneficia de amnistie, ca fiind categoria personalului din sectorul bugetar, pe care a identificat-o ca fiind compusă din persoanele cărora li se aplică "actele normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar", conform art. 1 lit. a) din legea evocată. Ca atare, enumerarea actelor normative privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice vizează, prin urmare, legislaţia în vigoare la data stabilirii şi încasării veniturilor salariale, cu observaţia că plata acestor sume nu s-a realizat în aplicarea textelor de lege incidente, ci cu încălcarea acestora. Aşa fiind, este eronat punctul de vedere potrivit căruia prevederile Legii nr. 124/2014 sunt aplicabile doar în ceea ce priveşte sumele încasate până la data de 1 ianuarie 2014, data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, din moment ce sunt vizate drepturi de natură salarială încasate cu încălcarea actelor normative enumerate de art. 1 lit. a) din Legea nr. 124/2014, deci inclusiv după intrarea în vigoare a ordonanţei ce reprezintă ultimul termen al enumerării. Or, dispoziţiile imperative ale unei legi nu pot fi încălcate de către subiecţii cărora li se adresează decât după intrarea în vigoare a acesteia.
Sursa oficială ↗