Decizia CCR nr. 547/2024Punctul 50

50. În cauza de față, încălcarea dreptului la muncă și a principiilor nediscriminării și al egalității sunt invocate în mod identic cu invocarea acestora de către autorii excepției soluționate prin Decizia nr. 662 din 29 septembrie 2020. Astfel, în paragrafele 37-39 ale acesteia, Curtea a reținut că, în respectiva cauză, critica formulată în raport cu art. 16 din Constituție se axează pe unele probleme rezultate din aplicarea dispozițiilor legale criticate, prin evidențierea unor situații particulare, prin natura lor, variabile, spre exemplu, numărul și categoriile de angajați în cadrul unei instituții/autorități publice, care, în opinia autorilor excepției, pot genera diferențe în privința cuantumului sporurilor acordate aceleiași categorii de personal care își desfășoară activitatea în instituții diferite. Curtea a observat că, la stabilirea nivelului veniturilor salariale, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator de credite“ și „Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, (...) astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu“. Ca atare, Curtea a constatat că stabilirea în concret a sporurilor și a venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. ...