Decizia ÎCCJ nr. 17/2016 (RIL)Paragraful 63

14. În sprijinul acestei orientări s-a reţinut că, faţă de modalitatea de redactare a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 (2010) , precum şi faţă de instituirea prin acelaşi act normativ a răspunderii solidare a candidatului şi mandatarului financiar, nu este exclusă răspunderea contravenţională a candidatului independent. Faptul că un candidat în alegerile locale nu a înţeles să îşi angajeze un mandatar financiar, deşi era obligat la aceasta prin lege, nu poate conduce la exonerarea sa de răspundere contravenţională. În caz contrar, ar însemna să fie valorificată turpitudinea persoanei sancţionate şi să fie încălcat principiul nemo censetur ignorare legem, de vreme ce obligaţiile a căror încălcare a fost constatată prin actele încheiate de Autoritatea Electorală Permanentă rezultă dintr-o lege specială, care a fost publicată şi îndeplineşte cerinţele de claritate şi previzibilitate. Chiar şi acele instanţe care au considerat că desemnarea mandatarului financiar este obligatorie doar în situaţia în care candidatul în alegeri primeşte donaţii şi legate au arătat că obligaţia de a depune raportul privind veniturile şi cheltuielile electorale subzistă în privinţa acestuia, indiferent dacă au fost sau nu încasate venituri şi efectuate cheltuieli, de vreme ce scopul instituirii acestei raportări a fost acela de a asigura transparenţa în finanţarea activităţii partidelor politice şi campaniilor electorale.