Decizia CCR nr. 539/2024Punctul 33

33. Cu toate că instanța de contencios constituțional a statuat că este permisă reglementarea prin lege a unor evenimente care pot constitui cazuri de impreviziune, chiar și din perspectiva riscului supraadăugat, în niciuna dintre deciziile nr. 623 din 25 octombrie 2016 și nr. 731 din 6 noiembrie 2019 nu a stabilit că se poate prezuma absolut efectul impreviziunii, acesta urmând să fie stabilit de către instanța de judecată de la caz la caz, potrivit principiului echității. Nu se poate discuta despre o prezumție absolută de impreviziune aplicabilă ope legis contractelor de credit în derulare deoarece o astfel de prezumție ar încălca dreptul creditorului la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul de acces la justiție. De asemenea, nu se respectă nici Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 prin care sa admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016 și s-a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii deoarece prin art. 4 alin. (1^3) și (3) din Legea nr. 77/2016 este prezumată impreviziunea. Înlăturarea atribuției judecătorilor de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat. ...