Decizia CCR nr. 539/2024Punctul 103

103. Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse prevederilor art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016, în raport cu art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea a observat că acesta a format obiectul controlului a priori de constituționalitate concretizat prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, paragrafele 114-116, acest text fiind constatat ca neconstituțional. Redactarea actuală diferă însă în mod esențial de cea constatată ca fiind neconstituțională, dispoziția legală criticată fiind pusă de acord cu decizia Curții Constituționale. Noua reglementare se circumscrie ipotezei admiterii contestației și se referă exclusiv la penalitățile și daunele-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării, nu și la rata plătită de debitor. Astfel, dacă se probează că debitorul a fost de rea-credință, acesta datorează, în ipoteza admiterii contestației, pe lângă rată (capital și dobândă), penalități și daune-interese; în schimb, dacă a fost de bună-credință, va datora doar rata (capital și dobândă). ...