Decizia ÎCCJ nr. 21/2016 (HP)Paragraful 94

În argumentarea acestui punct de vedere s-a susţinut că din interpretarea gramaticală a art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală rezultă, indubitabil, că ceea ce s-a avut în vedere este pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, asistenţa juridică obligatorie fiind impusă de legiuitor tocmai în considerarea gravităţii faptei. Potrivit dispoziţiilor art. 187 din Codul penal, prin "pedeapsă prevăzută de lege" se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. De altfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este avută în vedere atât la stabilirea amenzii pentru persoana juridică (art. 137 din Codul penal), cât şi în cazul aplicării pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice [art. 139 alin. (1) lit. b) din Codul penal].