Decizia ÎCCJ nr. 26/2016 (HP)Paragraful 38

17. Prin punctul de vedere formulat cu privire la prima chestiune de drept, specialiştii din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti au apreciat că, din moment ce art. 123 alin. (5) din Constituţia României se referă numai la "actele" autorităţilor locale, fără a mai avea în vedere, în mod expres, şi "nesoluţionarea în termenul legal" a unei cereri, pe modelul oferit de art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală (refuzul nejustificat şi tăcerea administraţiei), dreptul prefectului de a se adresa instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 123 alin. (5) din Constituţie, este limitat la actele administrative tipice ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului; se concluzionează că, în baza atribuţiilor de "tutelă administrativă", adică de supraveghere a activităţii autorităţilor administraţiei locale, pornind de la art. 123 alin. (5) din Constituţie şi continuând cu celelalte dispoziţii legale incidente, în special art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prefectul nu poate formula o acţiune având ca petit impunerea unei "obligaţii de a face" pentru aceste autorităţi, în scopul cenzurării "refuzului nejustificat" de soluţionare a unei cereri a prefectului sau a altei persoane.