Decizia ÎCCJ nr. 27/2016 (HP)Paragraful 69

- problema de drept este nouă, jurisprudenţa instanţei supreme invocată de intimata D.G.R.F.P.C. neavând legătură cu pricina de faţă; astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 940 din 16 februarie 2011, s-a pronunţat cu privire la situaţia fiscală a instituţiilor care desfăşoară activităţi comerciale în vederea valorificării eficiente a rezultatelor cercetării-dezvoltării şi a produselor realizate cu parteneri externi şi interni pe baze contractuale, iar prin Decizia nr. 1.055 din 25 februarie 2010 a constatat că A.N.A.R. nu are drept de deducere a T.V.A. pentru activităţile destinate în exclusivitate obiectivelor specifice de interes naţional şi social, lucrări finanţate din credite bugetare, în timp ce Decizia nr. 3.554 din 21 martie 2013 priveşte o societate comercială şi încadrarea tarifară a solventului produs de aceasta; hotărârea CJUE din 7 noiembrie 2013, pronunţată în cauzele conexate C-249/12 şi C-250/12, Corina Hrisi Tulică împotriva A.N.A.F. şi Călin Ion Plavoşin împotriva D.G.F.P. Timiş, invocată de intimată şi reţinută de instanţa supremă în cuprinsul Deciziei nr. 38 din 10 ianuarie 2014 a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Î.C.C.J., pronunţată în Dosarul nr. 731/59/2010, are în vedere alte aspecte ale deducerii T.V.A., cu referire la calificarea persoanelor fizice în anumite situaţii ca fiind plătitoare de T.V.A.