Decizia ÎCCJ nr. 19/2016 (HP)Paragraful 101

În dispoziţiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală legiuitorul prevede, în mod explicit, cu claritate, că procurorul, petentul şi intimaţii pot formula contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Aşadar, contestaţia reglementată în dispoziţiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală poate privi numai modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. S-a arătat că explicaţia soluţiei adoptate de legiuitor în dispoziţiile art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală se regăseşte, pe de o parte, în dispoziţiile art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, care permit petentului şi intimaţilor să ridice excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor sau a efectuării urmăririi penale, iar pe de altă parte, în dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, care exclud calea de atac a contestaţiei în toate cazurile în care procedura se limitează la examinarea admisibilităţii sau a temeiniciei plângerii ori nu conduce la începerea judecăţii. Din dispoziţiile art. 341 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură penală ar rezulta că legiuitorul nu a deschis titularilor calea de atac a contestaţiei sub aspectul admisibilităţii şi al temeiniciei plângerii, ci numai sub aspectul particular al modului de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, în ipoteza în care procedura a condus la începerea judecăţii.