Decizia ÎCCJ nr. 24/2016 (HP)Paragraful 44

În esenţă, apelanta-reclamantă a opinat că promitentul-cumpărător, reclamant într-o cauză de acest gen, se află în imposibilitatea obiectivă şi juridică de a face demersurile referitoare la dreptul de preempţiune; că prin aplicarea art. 5 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, s-ar ajunge la situaţia în care promitentul-cumpărător, care şi-a respectat întocmai obligaţiile contractuale, să fie silit să sufere o sancţiune pentru nerespectarea unor obligaţii care nu erau prevăzute de lege nici la data încheierii antecontractului şi nici la data înregistrării cererii de chemare în judecată şi care, potrivit legii, oricum nu sunt în sarcina sa, ci a promitentului-vânzător de rea-credinţă; la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nici Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici normele de aplicare a acestei legi nu erau în vigoare; este nerezonabil ca promitentul-cumpărător să fie privat de posibilitatea de a-şi valorifica drepturile în instanţă, în temeiul unei legi care nu era în vigoare nici la data naşterii dreptului său, nici la data cererii de chemare în judecată, reclamantul neavând posibilitatea să îşi regleze conduita în acord cu dispoziţiile legale viitoare.