Decizia ÎCCJ nr. 23/2016 (HP)Paragraful 41

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a invocat, în esenţă, dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015, temei de drept ce a stat la baza emiterii de către Poliţia Locală Făgăraş a primei sale decizii, respectiv cea cu nr. 2.058 din 11 mai 2015, prin care i s-a stabilit nivelul de salarizare la nivelul maxim din cadrul aceleiaşi instituţii, decizie ce a fost ulterior revocată în parte. A mai arătat că acţiunea pârâtului de revocare a Deciziei nr. 2.058 din 11 mai 2015 a intervenit ca urmare a unei adrese a prefectului judeţului Braşov, care, deşi efectuase controlul de legalitate cu privire la dispoziţiile distincte emise de primarul municipiului Făgăraş, reţinuse că "personalul Primăriei Municipiului Făgăraş nu se încadrează în categoria funcţionarilor publici cărora li se aplică prevederile textului de lege menţionat" respectiv art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015, prin care s-a introdus alin. (5^1) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Recurentul a contestat o astfel de interpretare, făcând referire concretă la formularea textului în discuţie şi subliniind că acesta se referă la "personalul (...) din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel." Totodată, a mai formulat critici sub aspectul irevocabilităţii actelor administrative intrate în circuitul civil, susţinând că revocarea ori anularea acestora trebuie constatată şi pronunţată de organele competente, adică instanţele de contencios administrativ, imputând primei instanţe faptul că actul administrativ litigios nu a fost motivat în drept, încălcându-se astfel prevederile art. 252 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.