Decizia ÎCCJ nr. 23/2016 (HP)Paragraful 124

În evaluarea aceleiaşi cerinţe a noutăţii chestiunii de drept analizate în procedura reglementată de art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că nu s-ar putea reţine că pronunţarea unor decizii de speţă, sporadice şi izolate, ar putea constitui argumente pentru a se constata că instanţa supremă ar fi statuat anterior asupra acestei chestiuni, pe de o parte, pentru că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, o chestiune de drept aptă să conducă la declanşarea mecanismului de pronunţare a unei hotărâri prealabile se poate ivi inclusiv în faţa unui complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (fără distincţie în funcţie de materia în care judecă - în planul litigiilor decurgând din raporturi juridice civile, lato sensu), iar, pe de altă parte, dacă se are în vedere faptul că normele de procedură aplicabile în soluţionarea recursurilor date prin lege în competenţa instanţelor de contencios administrativ (deci, inclusiv, a secţiei corespunzătoare din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) sunt norme speciale, derogatorii de la Codul de procedură civilă, inserate în cuprinsul legii speciale - art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare - text care stabileşte soluţiile pe care instanţa de recurs le poate adopta în materia contenciosului administrativ, în situaţia admiterii recursului.