Decizia CCR nr. 480/2024Punctul 23

23. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) , art. 17, art. 49 alin. (1) și (2) , art. 59 alin. (1) și (2) și ale art. 65 lit. f) din Legea nr. 51/1995, Curtea reține că aceste prevederi legale stabilesc funcționarea unui barou în fiecare județ [art. 10 alin. (2) ], modalitatea generală de primire în profesia de avocat, prin examen susținut în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (art. 17), modalitatea de constituire și sediul baroului [art. 49 alin. (2) ], organizarea Uniunii Naționale a Barourilor din România [art. 59 alin. (1) și (2) ] și, respectiv, reglementează atribuția Uniunii Naționale a Barourilor din România de organizare și conducere a activității Institutului Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților. Or, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă soluționarea unei cereri privind anularea Deciziei nr. 3.723 din 26 iunie 2018, emise de intimatul-pârât Baroul București, prin care a fost respinsă ca fiind fără obiect cererea de înscriere în Baroul București, formulată în temeiul art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, constatând că petenta a fost primită în profesia de avocat în cadrul Baroului Buzău, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.“ ...