Decizia ÎCCJ nr. 17/2016 (HP)Paragraful 184

Referitor la problema interpretării art. 138 alin. (5) din Codul muncii, se apreciază că, efectuând, pe cale incidentală, o analiză de legalitate a contractului colectiv de muncă în cadrul unui litigiu în care se invocă incidenţa clauzelor respectivului contract, instanţa poate refuza aplicarea unei clauze, dacă aceasta încalcă prevederile art. 138 din Legea nr. 62/2011, republicată. Angajatorul nu poate fi obligat la executarea unei clauze contractuale care contravine dispoziţiilor imperative ale art. 138 din aceeaşi lege şi pe care legiuitorul s-a preocupat să o sancţioneze cu nulitatea, întrucât această interpretare este contrară obiectivului urmărit de legiuitor, respectiv protejarea bugetelor publice prin lipsirea de efecte a clauzelor contractuale încheiate cu nerespectarea legii. Cum numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor şi au forţă legală, instanţa de judecată nu poate aplica dispoziţii din contractele colective de muncă contrare unor norme legale imperative. Altfel, s-ar ajunge ca instanţa să încalce principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul supremaţiei legii. Răspunderea angajatorului instituită de art. 138 alin. (5) din lege este o răspundere de ordin administrativ sau penal.