Decizia CCR nr. 502/2024Punctul 47

47. Din această perspectivă, Curtea reține că reabilitarea este o cauză care înlătură consecințele condamnării, făcând să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din aceasta. Condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni determină o restrângere a capacității juridice a condamnatului, care nu încetează odată cu executarea pedepsei ori cu stingerea raportului juridic de drept penal în altă modalitate (grațiere, amnistie, prescripția executării pedepsei). Ulterior acestui moment vor continua să subziste anumite consecințe extrapenale, prevăzute în legi speciale sau în alte acte normative, decurgând din simplul fapt al existenței condamnării definitive. Consecințele derivate din orice condamnare pronunțată pentru săvârșirea infracțiunii constau în efectele juridice de ordin penal sau extrapenal, perpetue sau de lungă durată, care decurg din însuși faptul condamnării penale, și creează condamnatului o situație dezavantajoasă. Aceste consecințe sunt denumite, în art. 169 alin. (1) din Codul penal, decăderi (lipsirea unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice), interdicții (interzicerea săvârșirii anumitor fapte juridice sau încheierea unor acte juridice) și incapacități (starea sau situația unor persoane care nu au posibilitatea legală de a se bucura de anumite drepturi), fiecare în parte sau împreună restrângând capacitatea juridică a persoanei condamnate. Reabilitarea are ca efect încetarea decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultă din condamnare, dar nu stinge condamnarea. De asemenea, potrivit art. 169 alin. (3) din Codul penal, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță luate față de condamnat (obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, confiscarea specială, confiscarea extinsă). ...