Decizia ÎCCJ nr. 21/2016 (HP)Paragraful 43

12. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 3.117/223/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 57 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cu modificările şi completările ulterioare), dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 7/1996, republicată (3) , cu modificările şi completările ulterioare), art. 2 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare), art. 885 alin. (1) , art. 887 alin. (1) , art. 1.676, art. 1.279 alin. (3) şi art. 1.669 din Codul civil, instanţele de judecată nu pot pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având ca efect transmiterea imediată a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil - teren situat în intravilan, ca efect al acestei hotărâri judecătoreşti, atunci când promitentul vânzător nu a înscris bunul imobil în cartea funciară.