Decizia ÎCCJ nr. 18/2016 (HP)Paragraful 41

10. S-a reţinut că, "ulterior emiterii şi comunicării către reclamant a Deciziei de concediere din data de 28 noiembrie 2014, intimata a emis, la data de 18 decembrie 2014, Decizia de revocare nr. 2.736, prin care a dispus revocarea deciziei de concediere, această decizie nefiind comunicată reclamantului, care a introdus la instanţă, la data de 23 decembrie 2014, contestaţia împotriva deciziei de concediere. Prin urmare, din perspectiva reclamantului, care a contestat-o în instanţă, decizia de concediere a produs efecte juridice, încetarea contractului său individual de muncă urmând a avea loc la sfârşitul perioadei de preaviz, reclamantul neavând cunoştinţă, anterior datei de 25 martie 2015, când a primit întâmpinarea, că prima decizie de concediere a fost ulterior retrasă, decizia de revocare fiind comunicată efectiv abia la data de 22 aprilie 2015. În consecinţă, emiterea la data de 9 ianuarie 2015 a unei noi decizii de concediere, în condiţiile în care decizia de revocare a primei decizii nu a fost adusă la cunoştinţa reclamantului, nu a putut avea pentru reclamant semnificaţia producerii altor efecte juridice, câtă vreme prima decizie de concediere contestată în instanţă era încă în vigoare (pentru reclamant, care nu cunoştea faptul revocării), producând efectele juridice prevăzute de lege. Din acest motiv, din perspectiva reclamantului, efectul public al deciziei de concediere s-a produs la data de 28 noiembrie 2014, dând dreptul acestuia de a o contesta într-un termen independent de termenul de preaviz, iar emiterea ulterioară a unei noi decizii apare ca o suprapunere peste un efect deja produs".