Decizia CCR nr. 498/2024Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 242 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă“, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate din punctul de vedere al structurii excepției de neconstituționalitate, expres consacrată de dispozițiile art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, câtă vreme autorul invocă dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, libertatea individuală, libera circulație, viața intimă, familială și privată, munca și protecția socială a muncii și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, fără să formuleze o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea față de prevederile constituționale invocate. Or, reținerea acestei cauze de inadmisibilitate constituie un motiv dirimant, cu efect peremptoriu în ceea ce privește analiza pe fond a excepției. ...