Decizia CCR nr. 506/2024Punctul 11

11. Totodată, apreciază că prevederile art. 354 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, precum și ale art. 11, ale art. 52 alin. (1) teza a doua și ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate. În acest sens, reține că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modalitatea de desemnare a membrilor completurilor să fie realizată în mod direct prin lege. Dacă însă legea reglementează un anumit mod de desemnare a membrilor completurilor de judecată, colegiile de conducere ale instanțelor judecătorești nu pot stabili un alt mod de desemnare a acestora. Consideră că, în lipsa unei prevederi legale exprese care să reglementeze un anumit mod de desemnare a membrilor completurilor, colegiile de conducere ale instanțelor judecătorești pot stabili ele însele modul de desemnare a acestora. De asemenea, apreciază că situațiile obiective în care un anumit judecător nu mai poate continua judecarea unei cauze cu care a fost învestit, ce se pot ivi în practica judiciară, sunt extrem de numeroase și nu ar putea fi cuprinse în mod exhaustiv de legiuitor. ...