Decizia ÎCCJ nr. 12/2016 (RIL)Paragraful 114

65. În esenţă, pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale se impuneau a fi îndeplinite cumulativ următoarele criterii prevăzute în art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare: locurile de muncă să fi fost încadrate în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001; să se respecte metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, prin identificarea factorilor de risc şi a efectelor acţiunii lor asupra sănătăţii persoanelor, care include mai multe etape. Acestea trebuie parcurse în ordinea cronologică indicată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, aceste etape vizând nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiţii speciale (efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii); verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a locurilor de muncă nominalizate din punctul de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale; efectuarea expertizei tehnice, în vederea identificării factorilor de risc ce nu puteau fi înlăturaţi, precum şi a efectelor asupra persoanelor; efectuarea expertizei medicale în vederea identificării şi interpretării datelor medicale, pentru confirmarea efectelor asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate a persoanelor care îşi desfăşurau activitatea în locurile de muncă solicitate a fi încadrate în condiţii speciale.