Decizia CCR nr. 495/2024Punctul 20

20. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 404 din Codul penal, Curtea reține că infracțiunea de comunicare de informații false corespunde, în mare parte, cu aceea prevăzută de art. 168^1 din Codul penal din 1969, sub aspectul denumirii marginale, al conținutului constitutiv și al tratamentului sancționator. Deosebirea dintre norma penală anterioară și cea în vigoare privește introducerea în actuala reglementare a cerinței ca făptuitorul să cunoască caracterul fals al știrilor, datelor sau informațiilor ori documentelor falsificate pe care le comunică sau răspândește, precum și înlocuirea sintagmei „siguranța statului“ cu „securitate națională“. Obiectul juridic special al infracțiunii constă în relațiile sociale referitoare la securitatea națională, care trebuie protejate împotriva acțiunilor de comunicare sau răspândire de știri, date, informații false ori de documente falsificate care pot pune în pericol această valoare socială. Elementul material al infracțiunii se realizează printr-o acțiune de comunicare sau răspândire de știri, date, informații ori de documente false ori falsificate. Pentru întregirea elementului material trebuie îndeplinite două cerințe esențiale. Pe de o parte, este necesar ca știrile, datele, informațiile sau documentele să fie false ori falsificate, iar făptuitorul să cunoască acest aspect. Pe de altă parte, este necesar ca acțiunea de comunicare sau de răspândire de știri, date, informații false ori documente falsificate să pună în pericol securitatea națională. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru securitatea națională. ...