Decizia ÎCCJ nr. 15/2016 (HP)Paragraful 40

12. Art. 371^7 din Codul de procedură civilă de la 1865, art. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, cu modificările ulterioare, denumit, în continuare, Ordinul nr. 2.550/C/2006, şi art. 39 din Legea nr. 188/2000, invocate de către intimatul executor judecătoresc, îşi găsesc aplicare pentru cazurile în care plata cheltuielilor de executare (inclusiv a onorariului executorului judecătoresc) nu a fost reglementată prin convenţia semnată de executorul judecătoresc şi de creditor; aceste texte legale nu interzic creditorului şi executorului judecătoresc să convină asupra unei anumite modalităţi de plată a cheltuielilor de executare silită, respectiv plata de către creditoare doar a unei anumite sume, urmând ca diferenţa de cheltuieli de executare să fie recuperată de la debitor.