Decizia ÎCCJ nr. 14/2016 (HP)Paragraful 150

În argumentare, în esenţă, judecătorul-raportor a susţinut că, deşi sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate privind titularul, etapa procesuală în care poate fi formulată, precum şi cerinţa ca asupra chestiunii de drept să nu se mai fi pronunţat instanţa supremă printr-o hotărâre prealabilă sau o decizie de recurs în interesul legii, aceasta nu îndeplineşte şi condiţia referitoare la existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, întrucât prima chestiune de drept ridicată de instanţa de trimitere, care vizează problema revocării liberării condiţionate ca urmare a săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul restului rămas neexecutat din pedeapsă [procedură reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (2) din Codul de procedură penală], nu are legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei cu care este sesizat Tribunalul Dâmboviţa, respectiv cerere de contopire întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, inadmisibilitatea acesteia repercutându-se şi asupra celei de-a doua întrebări care are caracter subsidiar.