Decizia ÎCCJ nr. 13/2016Paragraful 101

48. Cele două alineate ale art. 268 din Codul muncii, republicat, constituie, aşadar, un tot unitar, o singură normă juridică, în primul alineat enumerându-se, doar exemplificativ şi nu limitativ, cererile cele mai reprezentative în materia conflictelor de muncă (particularităţile raporturilor juridice de muncă, ale răspunderii ce poate fi antrenată, dând specificitate acţiunilor în realizare; acţiunea în plata de despăgubiri, acţiunea în constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă sau a unor clauze ale acestora, contestarea încetării raporturilor de muncă, acţiunea în răspundere patrimonială etc.), iar, în cel deal doilea alineat, legiuitorul, folosindu-se de formula cu caracter de generalitate "În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1) ", ilustrează caracterul exemplificativ al enumerării, dar şi ideea, implicită, că legea, oricât de perfectă ar fi, nu ar putea să prevadă toate cazurile la care ar urma să se aplice, date fiind varietatea şi complexitatea faptelor ce pot cădea sub incidenţa dispoziţiilor sale.