Decizia ÎCCJ nr. 4/2016 (RIL)Paragraful 51

1. Prin recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a arătat că, în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal anterior, respectiv art. 306 din Codul penal în vigoare, în ipoteza unui prejudiciu produs în aceeaşi cauză atât bugetului general al Uniunii Europene sau bugetelor administrate de aceasta ori în numele ei, cât şi bugetului de stat, respectiv dacă infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se va reţine, într-o primă ipoteză, singură, ca infracţiune unică, sau, într-o a doua ipoteză, în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune, în cazul în care legea veche este mai favorabilă, respectiv cu infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, în cazul în care legea nouă este mai favorabilă sau fapta a fost săvârşită sub imperiul ei.