Decizia ÎCCJ nr. 7/2016 (HP)Paragraful 122

Sub imperiul Codului muncii al Republicii Socialiste România, Legea nr. 10/1972, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare până la 1 martie 2003, inaptitudinea fizică/psihică a salariatului de a presta activitatea corespunzătoare postului în care era încadrat constituia un temei de desfacere a contractului de muncă asimilat celui pentru necorespundere profesională [art. 130 alin. (1) lit. e], regimul juridic al concedierii pentru inaptitudine constituind un aspect al necorespunderii, ca o consecinţă a aplicării regulii ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Chiar dacă, practic, atare distincţii nu au putut fi făcute, în plan teoretic s-a remarcat încă de la început faptul că necorespunderea profesională cauzată de motive medicale are o substanţă particulară, caracterul neimputabil fiind în acest caz dincolo de orice discuţie.