Decizia ÎCCJ nr. 4/2016 (HP)Paragraful 38

Pentru a hotărî astfel, cu privire la infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 26 din Codul penal anterior, raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, instanţa de fond a reţinut că din convorbirile telefonice purtate de inculpatul I.C.I. cu inculpatul P.V.V. în legătură cu predarea-primirea dosarelor şi a fişelor angajaţilor societăţilor comerciale nu rezultă, fără dubiu, că inculpatul I.C.I. a cerut, prin intermediul inculpatului P.V.V., vreo sumă de bani, că acesta din urmă i-ar fi predat inculpatului I.C.I. banii ceruţi sau alte sume. Percheziţia domiciliară efectuată la cabinetul medical al inculpatului I.C.I. şi în autoturismul acestuia nu a produs dovezi clare, nu au fost găsiţi bani provenind din aceste "încasări". Toţi martorii care au dat declaraţii pe parcursul urmării penale şi cei audiaţi în faţa instanţei de judecată au arătat că nu-l cunosc pe inculpatul I.C.I., că nu el a efectuat controalele şi că nu au dat acestuia bani pentru serviciul plătit. Din cele relatate de martori, cu privire la descrierea fizică a "presupusului domn doctor", rezultă că persoana în cauză era asistentul medical P.V.V. Deşi s-ar putea susţine că inculpatul P.V.V. a fost "trimisul" inculpatului I.C.I. pentru a efectua controlul medical al salariaţilor, nu s-a probat, sub nicio formă, remiterea de bani de către acesta inculpatului I.C.I. pentru serviciul prestat.