Decizia ÎCCJ nr. 32/2015 (HP)Paragraful 78

În ceea ce priveşte punctul de vedere al apărătorului inculpatului U.G., avocat B.V., cu privire la chestiunea de drept în discuţie, acesta a apreciat că noţiunea de "contrabandă" folosită în sintagma "cunoscând că provin din contrabandă" trebuie raportată la infracţiunea de contrabandă definită în art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. A susţinut că pentru a se reţine infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, trebuie să se facă dovada că persoana acuzată de comiterea acestei infracţiuni a avut reprezentarea modalităţii în care bunurile pe care le-a deţinut sau comercializat au intrat pe teritoriul României. S-a menţionat că dispoziţiile art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României prevăd pentru existenţa infracţiunii de contrabandă condiţia ca valoarea în vamă a bunurilor deţinute, transportate, să fie mai mare de 20.000 lei, în cazul produselor supuse accizelor, şi mai mare de 40.000 lei, în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri, aspect care în opinia apărării ar trebui să fie cunoscut de persoana acuzată de săvârşirea infracţiunii asimilate. În acest context, a apreciat că atunci când nu se poate stabili cu certitudine modul în care bunurile ori mărfurile respective au intrat în ţară, în privinţa celui care le comercializează pe teritoriul României operează principiul in dubio pro reo, astfel încât dacă valoarea mărfurilor în vamă este sub 20.000 lei acesta nu va răspunde penal. S-a opinat că nu este corect ca cel ce sustrage controlului vamal bunuri ori mărfuri cu valoare în sumă sub 20.000 lei să nu răspundă penal, iar cel care comercializează acele bunuri să răspundă penal.