Decizia CCR nr. 2/2024Punctul 57

57. Curtea mai reține că art. 3 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că „Înaltele părți contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ“. În ceea ce privește alegerile prezidențiale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a considerat că atribuțiile și competențele președintelui statului nu pot fi interpretate ca o formă de „legislativ“ în sensul art. 3 din Protocolul nr. 1. Totuși, nu exclude posibilitatea aplicării art. 3 din Protocolul nr. 1 la alegerile prezidențiale. În cazul în care s-ar stabili că președintelui statului în cauză i s-a conferit competența de a iniția și adopta legi sau s-a bucurat de competențe largi de a controla adoptarea legislației sau de a cenzura principalele autorități de stabilire a legislației, atunci ar putea să fie considerată a fi un „legislativ“ în sensul autonom al art. 3 din Protocolul nr. 1 (Decizia din 2 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Boškoski împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei; Decizia din 17 iunie 2008, pronunțată în Cauza Brito Da Silva Guerra și Sousa Magno împotriva Portugaliei). Cu toate acestea, o asemenea posibilitate nu a fost niciodată concretizată și nici nu a fost menționată în cauzele ulterioare (Hotărârea din 6 ianuarie 2011, pronunțată în Cauza Paksas împotriva Lituaniei, și Hotărârea din 4 iulie 2013, pronunțată în Cauza Anchugov și Gladkov împotriva Rusiei, paragrafele 55-56). Prin primele două decizii menționate, CEDO a observat că obiectul procedurilor în litigiu a fost stabilirea drepturilor politice ale reclamanților, în special, dreptul lor de a candida la alegerile prezidențiale. Litigiile generate de procedurile electorale nu intră nici în sfera de aplicare a art. 6 din Convenție, în măsura în care se referă la exercițiul drepturilor politice, și, prin urmare, nu au nicio legătură cu „drepturile și obligațiile civile“ în sensul art. 6 din Convenție. Aceeași situație de drept se impune și cu privire la art. 13 din Convenție. Întrucât în cauza de față în discuție este verificarea îndeplinirii unui criteriu de eligibilitate de natură constituțională pentru alegerea în funcția de Președinte al României, așadar, un aspect de esență, intrinsec și de fond al dreptului de a fi ales, drept de natură politică, Curtea reține că examinarea acesteia excedează sferei de aplicare a Convenției și, în consecință, nu va analiza prezenta cauză prin prisma art. 3 din Protocolul adițional la Convenție, referirile la dreptul de a fi ales fiind realizate numai la aspectele conceptuale analizate în jurisprudența CEDO, parte a patrimoniului constituțional european. ...