Decizia CCR nr. 341/2024Punctul (vi)

(vi) Jurisprudența CEDO 46. CEDO a arătat constant că dreptul la alegerea liberă a reprezentanților corpului legislativ, garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, are un aspect activ (dreptul de a vota) și unul pasiv (dreptul de a candida la alegeri), formând astfel un cumul de drepturi interdependente și esențiale pentru stabilirea și menținerea fundamentelor unei adevărate democrații reglementate de preeminența dreptului. Deși dreptul de a candida în alegeri este „inerent noțiunii de regim cu adevărat democratic“, totuși nu este un drept absolut, existând loc pentru „limitări implicite“ stabilite de statele contractante în marja de apreciere acordată acestora în domeniul electoral (Hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, Hotărârea din 18 februarie 1999, pronunțată în Cauza Matthews împotriva Regatului Unit, paragraful 63, Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Labita împotriva Italiei, paragraful 201, și Hotărârea din 9 aprilie 2002, pronunțată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, paragraful 33). ... 47. În ceea ce privește dreptul de a candida în alegeri, respectiv aspectul „pasiv“ al drepturilor garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, CEDO este mai prudentă în aprecierea restricțiilor în acest context decât atunci când i se solicită să examineze restricții privind dreptul de vot, respectiv aspectul „activ“ al drepturilor garantate prin același articol. Nefiind un drept absolut, limitările implicite care pot constitui obiectul dreptului de a candida nu trebuie să îl reducă până la a aduce atingere esenței sale și nici să îl priveze de efectivitatea sa. Limitări asemănătoare trebuie să fie conforme cu statul de drept și însoțite de suficiente garanții pentru a evita arbitrarul (Hotărârea din 15 decembrie 2015, pronunțată în Cauza Ofensiva Tinerilor împotriva României, paragrafele 51 și 52). ... 48. Cu toate acestea, interzicerea discriminării, prevăzută la art. 14 din Convenție, rămâne aplicabilă în egală măsură. Ca principii generale, potrivit jurisprudenței CEDO, discriminarea în sensul art. 14 din Convenție se produce atunci când: a) există un tratament diferit al persoanelor în situații similare; b) această distincție de tratament nu are o justificare obiectivă și rezonabilă; existența unei astfel de justificări trebuie să fie evaluată în raport cu scopul legitim și efectele acțiunii în cauză și în mod prioritar cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului; c) diferența de tratament în exercitarea unui drept nu urmărește un scop legitim, care poate fi probat (Hotărârea din 16 martie 2010, pronunțată în Cauza Carson și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 61). ... 49. CEDO a stabilit în hotărârea antereferită că, în general, discriminarea bazată pe criteriul de gen poate fi justificată numai atunci când există argumente foarte solide, bazate pe un scop legitim. Pe de altă parte, a statuat că autoritățile naționale sunt singurele care cunosc în mod direct societatea și nevoile sale și sunt mai în măsură decât judecătorii CEDO să aprecieze, pe criterii sociale și economice, ce este în interesul public. ... 50. În jurisprudența sa, CEDO a acceptat cotele de gen aferente listelor electorale ca fiind permise în sistemul Convenției. În Cauza Metka Zevnik și alții împotriva Sloveniei, soluționată prin Hotărârea din 12 noiembrie 2019, reclamanții au invocat încălcarea art. 3 din Protocolul nr. 1, având în vedere respingerea listei de candidați a partidului de coaliție pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la cota electorală de gen. În speță, listele de candidați au fost respinse deoarece candidatele de sex feminin reprezentau mai puțin de 35% din numărul total de candidați de pe liste, condiție impusă prin dispozițiile legii electorale. Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea, considerând că cerința cotei de gen a fost definită suficient de clar în dreptul intern și că reclamanții au putut să prevadă că nerespectarea acesteia ar avea ca rezultat respingerea întregii liste de candidați. Pentru a pronunța această soluție, CEDO a statuat, la paragrafele 32-40, că art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu stabilește și nu limitează scopurile pe care trebuie să le vizeze o restricție. Prin urmare, o mare varietate de scopuri pot astfel să fie compatibile cu acesta, sub rezerva demonstrării compatibilității acestui scop cu principiul supremației dreptului și cu obiectivele generale ale Convenției în circumstanțele speciale ale cauzei respective. Curtea a apreciat că dispoziția legală care prevede cota electorală de gen se întemeiază pe dispozițiile art. 43 din Constituția Sloveniei, care prevede adoptarea de măsuri menite să ofere șanse egale bărbaților și femeilor la alegeri. Curtea a reiterat că promovarea egalității între sexe este astăzi un obiectiv major în statele membre ale Consiliului Europei și că instituțiile sale consideră că lipsa echilibrului de gen în politică reprezintă o amenințare la adresa legitimității democrației și o încălcare a dreptului la egalitatea de gen. Curtea a menționat, de asemenea, că îndrumări utile pot fi obținute din instrumentele relevante adoptate de instituțiile Consiliului Europei, în care acestea nu numai că permit, ci și încurajează statele membre să adopte cote de gen în sistemele lor electorale, împreună cu sancțiuni stricte pentru nerespectare. În consecință, Curtea a considerat că ingerința în cauză a urmărit scopul legitim de consolidare a legitimității democrației prin asigurarea unei participări mai echilibrate a femeilor și bărbaților la luarea deciziilor politice. ... 51. În același sens, prin Decizia din 10 iulie 2012, pronunțată în Cauza Staatkundig Gereformeerde Partij împotriva Țărilor de Jos, CEDO a decis că este inadmisibilă o cerere în care un partid politic protestant tradițional se plângea de obligarea sa la includerea femeilor pe listele de candidați la alegeri. Instanța europeană de contencios al drepturilor omului a amintit că progresul spre egalitatea de gen în statele membre împiedică statul să susțină ideea că în societate bărbatul joacă un rol principal, iar femeia un rol secundar (paragraful 73). ... ...