Decizia CCR nr. 403/2024Punctul 26

26. Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea reține că, în ceea ce privește personalul silvic căruia - înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2019 - i se aplicau în mod corespunzător dispozițiile Legii nr. 188/1999, aspectele esențiale ale răspunderii disciplinare erau prevăzute în capitolul VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, intitulat „Măsuri disciplinare. Sancțiuni“. Astfel, art. 48 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, stabilea în mod expres sancțiunile disciplinare, iar art. 48 alin. (3) din același act normativ reglementa obligativitatea anchetării și analizării împrejurărilor în care s-a comis abaterea disciplinară și a audierii persoanei în cauză, prevăzând, de asemenea, organul care poate constata abaterile, și anume șeful ierarhic sau personalul cu atribuții de control al activității pe care o desfășoară personalul silvic, pe linie de serviciu. Totodată, art. 49 din același act normativ prevedea, în funcție de tipul sancțiunii, organele care analizează cazul și aplică sancțiunea (conducătorul unității silvice la care este angajată persoana sancționată sau, după caz, consiliul de disciplină). De asemenea, este reglementată expres posibilitatea - în ipoteza analizării și aplicării sancțiunii de către conducătorul unității silvice la care este angajată persoana sancționată - formulării de către persoana în cauză a contestației la forul ierarhic superior, în termen de 15 zile de la data comunicării sancțiunii. Pentru ipoteza analizării și aplicării sancțiunii de către consiliile de disciplină, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, prevedea că în cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al Regiei Naționale a Pădurilor și al direcțiilor silvice se constituie și funcționează câte un consiliu de disciplină, iar art. 51 din același act normativ stabilea componența consiliilor de disciplină [potrivit art. 51 alin. (2) , „Consiliile de disciplină din cadrul direcțiilor silvice teritoriale sunt formate din câte 4 membri, respectiv 2 ingineri silvici de diverse grade profesionale, consilierul juridic al direcției silvice respective și un reprezentant al sindicatului. Aceste consilii de disciplină analizează cazurile prezentate de comitetele directoare ale direcțiilor silvice, cu excepția celor care fac obiectul sancțiunii privind retragerea calității de membru al Corpului silvic.“] și mandatul membrilor acestora [potrivit art. 51 alin. (3) , „Membrii consiliilor de disciplină se numesc prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru o durată de 3 ani. Nominalizarea membrilor acestor consilii se va face în baza propunerilor conducerii direcției de specialitate cu atribuții în domeniul gospodăririi pădurilor din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, respectiv ale conducerii Regiei Naționale a Pădurilor.“]. Art. 52 din același act normativ stabilea norme referitoare la procedura desfășurată în fața consiliilor de disciplină, reglementând în mod expres următoarele: posibilitatea celui acuzat de a lua cunoștință de acuzațiile ce i se aduc, astfel încât acesta să își poată susține în cunoștință de cauză punctul de vedere în ședința de dezbatere a cazului său; majoritatea cu care se pot lua hotărârile consiliului de disciplină; posibilitatea formulării contestației în termen de 30 de zile de la comunicarea sancțiunii, contestație adresată, în funcție de locul de muncă al persoanei sancționate, fie demnitarului care coordonează activitatea în domeniul gospodăririi pădurilor, fie conducerii Regiei Naționale a Pădurilor; durata de soluționare a contestației; posibilitatea persoanei nemulțumite de hotărârea consiliului de disciplină de a face plângere la instanțele de contencios administrativ, în condițiile legii, în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință. ...