Decizia CCR nr. 438/2024Punctul 31

31. Distinct de cele mai sus arătate, Curtea constată că nereglementarea expresă în cuprinsul Codului de procedură penală în vigoare a unui act prin care se concretizează, în mod formal, rezultatul verificării rechizitoriului, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul ierarhic superior acestuia din urmă, de către procurorul-șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurorul general al acestui din urmă parchet, potrivit distincțiilor prevăzute la art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală, trebuie analizată în strânsă corelație cu procedura specifică fazei procesului penal imediat următoare urmăririi penale, respectiv a camerei preliminare. În acest sens, Curtea reține - astfel cum Curtea a statuat și în considerentele Deciziei nr. 641 din 19 octombrie 2021, precitată, - că procedura camerei preliminare cuprinde, în realitate, un ansamblu plenar, unitar și complex de garanții pentru asigurarea legalității sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, garanții inexistente în cuprinsul Codului de procedură penală din 1968 și care au fost analizate de instanța de contencios constituțional prin decizia antereferită. ...