Decizia ÎCCJ nr. 26/2015 (HP)Paragraful 38

8. Potrivit încheierii de sesizare, apelantul C.D., prin note de şedinţă, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătând că sunt îndeplinite cerinţele art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că pricina este soluţionată în ultimă de instanţă de completul Curţii de Apel Constanţa, învestit cu judecata apelului; că de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei; că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat asupra chestiunii de drept respective, care nu face obiectul vreunui recurs în interesul legii şi care prezintă caracter de noutate. Făcând istoricul reglementării, apelantul-reclamant a susţinut că nu poate fi disociată definiţia vechimii în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de conţinutul aceleiaşi noţiuni din cuprinsul art. 82 din acelaşi act normativ, că acest lucru rezultă chiar şi din modul în care au fost aşezate articolele în lege, că nicăieri în textul legii nu s-a făcut vorbire despre vechimea în magistratură decât la capitolul privind pensionarea şi că din interpretarea coroborată a textelor de lege rezultă că în vechimea prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este inclusă şi perioada în care magistratul a fost avocat. Intimata Casa Judeţeană de Pensii Constanţa nu şi-a exprimat punctul de vedere.