Decizia ÎCCJ nr. 22/2015 (HP)Paragraful 118

79. Cu referire la raţiunile pentru care legiuitorul a optat pentru adoptarea Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, Curtea Constituţională a statuat că principiul contributivităţii stă la baza întregului sistem public de pensii, dreptul la pensie, precum şi cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat, ca urmare a contribuţiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat. Contribuţiile astfel realizate nu se circumscriu numai pensiilor pentru limită de vârstă, ci şi tuturor celorlalte pensii. Aşadar, cuantumul pensiei va reflecta atât stagiul de cotizare, cât şi veniturile realizate în cursul acestuia, iar deschiderea drepturilor de pensie este condiţionată şi de vârsta asiguratului determinată în funcţie de data naşterii sale. În consecinţă, legiuitorul din 2010 a prevăzut expressis verbis o soluţie legislativă de natură să stopeze valurile de pensionări ce ar fi grevat asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, buget care prezintă un deficit semnificativ şi care continuă să crească. Legea instituie un dublu criteriu pentru ieşirea la pensie pentru limită de vârstă: vârsta şi stagiul complet de cotizare. Având în vedere deficitul bugetului de asigurări sociale menţionat, legiuitorul a instituit o grilă de creştere progresivă a vârstei de pensionare, iar data naşterii este un criteriu obiectiv pentru determinarea acesteia, întrucât raportat la ea se stabileşte vârsta de pensionare. Acest tip de reglementare există în majoritatea sistemelor naţionale, ea fiind justificată de asigurarea resurselor necesare finanţării sistemului public de pensii, în condiţiile în care, pe de o parte, se înregistrează o scădere a numărului populaţiei active şi, pe de altă parte, o creştere a speranţei de viaţă a persoanelor aflate la pensie.